Sa nu va aud ca ati lesinat de ras, ca sunteti pe sub mese sau ca nu ma credeti. Stiu ca am renuntat de multe ori la fumat, ca am promis, ca am gresit si am luat-o de la capat cu fumatul, dar sunt om! Si nu imi pare rau pentru nici un esec pe care l-am avut pentru ca m-am ambitionat si mai tare sa lupt si sa ies din mocirla asta in care ma bagasem pana la gat.

Nu stiu cum sunt alti fumatori, dar eu ma urasc cu tigara in gura si cu toate astea fumam un pachet pe zi si nici nu erau cele mai slabe tigari. Oricum as fi fumat orice. Nu aveam o marca de tigari preferata, dovada ca eram innebunita dupa tigari( dupa dragul de a sta la tiagara, nu dupa gust), indiferent ca erau cele mai ieftine sau cele mai bune.

Ma simteam rau. Nu zic de zilele alea in care exageram, in alea eram oricum o planta ofilita. Mie imi era rau de cand ma trezeam si faceam cafeaua, aprindeam prima tigara si aici lumea mea se prabusea. Nu mai aveam chef de nimic, iar eu cand nu am chef nici nu fac, drept urmare ma comportam ca o babuta lipsita de puteri si eram vesnic in bucatarie la tigara. Doar atat puteam sa fac cu drag, chiar daca uram gustul ala oribil,pentru mine era un refugiu, un lucru bun pe care il aveam de facut de fiecare data: cand vorbeam la telefon fumam, ( vorbesc foarte mult), dupa ce mancam, fumam( mananc putin si des de obicei), la cafea fumam cam 3 tigari( beau 3 cani de cafea pe zi), inclusiv cand ieseam de la dus eu trebuia sa fumez. Daca stateam doua ore fara tigara ma simteam bine, cum fumam, cum iar se invartea pamantul sub mine, dar toate astea nu contau, eu eram o diva cu tigara intre degete chiar daca adevarul era ca imi doream din tot sufletul sa ma trezesc intr-o dimineata nefumatoare.

Nu dau lectii despre cum sa faci sa renunti la tigari, nu ca nu as fi in masura pentru ca nu conteaza ca ai o zi , o luna, un an sau 10 ani de cand nu mai fumezi, consider ca cel mai important si greu lucru este sa spui stop, apoi sa intelegi ca nu aveai nevoie de tigara ca viata ta sa fie una frumoasa. Nu dau lectii pentru ca nu exista asa ceva, desi v-am spus ca am citit de multe ori cartea ,,in sfarsit nefumator”, nu zic ca nu este o carte buna, dar eu am citit-o de cel putin trei ori si m-am reapucat tot de atatea ori. Ieri am ascultat-o, dar nici nu puteam sa ma concentrez, o stiam mai bine decat pe cea la care scriu eu:)).  Pur si simplu am inteles si am stiut ca nu am nevoie de tigara ca sa fiu fericita. Si mai ales, inainte dadeam vina pe diverse motive, acum nu am nici cel mai mic motiv sa fumez. Nu am ales sa ma opresc nici pentru sanatate, nici pentru bani. Nu imi este frica nici de moarte, nici de saracie, am ales sa nu mai fumez pentru ca :

  • Nu m-am simtit niciodata bine cu tigara in gura mai ales intr-un spatiu public, in special atunci cand ieseam cu copilul meu in parcuri. Niciodata nu m-am simtit mai inferioara decat atunci cand eram printre mame nefumatoare.
  •  Nu sunt mai frumoasa sau mai femeie daca fumez, din contra, aveam fata intunecata si multe puncte negre, iar feminintatea nu este in nici un caz sustinuta de tigara, dimpotriva;
  • Ma simteam vesnic ,,imputita”. Niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum cand parul, degetele, hainele si gura nu imi mai miroase a fum de tigara;
  • Nu aveam pofta de mancare. In special daca gateam; cat stateam pe langa mancare, fumam ….nu am putut niciodata sa mananc cu pofta in astfel de situatii si oricum din cauza tigarilor in general nu mancam. Aveam nevoie de cateva kilograme asa ca din acest punct de vedere nu imi fac griji;
  • Nervi aveam oricum. Niciodata nu m-au calmat tigarile, dar niciodata! Pur si simplu simgurul efect pe care il aveau asupra mea era sa imi dea starea aia de curca plouata, iar cand exageram sa ma faca sa ma simt ultima femeie de pe pamant.
  • Denis mi-a cerut de cateva ori sa ma las de fumat, insa nu am putut, oricat mi-as fi dorit sa ii indeplinesc aceasta dorinta. Timpul pe care il petreceam la bucatarie ca sa fumez, de acum il voi folosi pentru a ma juca cu el sau a face ceva dulce impreuna. Abia astept sa vad daca isi va da seama ca mami nu mai fumeaza.
  • Iubitul meu nu fumeaza decat atunci cand vrea el, poate chiar si la sase luni o tigara, a fost de multe ori subiect de cearta acest viciu al meu. Nu a inteles niciodata ca eu merg pe ideea: ,, totul sau nimic” si ca nu pot sa fumez doar seara la un pahar de bautura sau doar dimineata la cafea. Oricum nu scapa de datoria aia de 15 lei pe zi pe care ii dadeam pe tigari, numai ca ii voi pune la pusculita si cand voi strange suma necesara voi face ceva util cu ei, cum ar fi un curs de unghii sau voi investi in produse pentru unghii, ori in cartea mea, ori in nunta noastra, etc.stresulsifumatul

    Astea sunt doar cateva dintre motivele pentru care am ales sa nu mai fumez si nu, nu spun ca va fi usor, spun doar  ca de data asta am planuri serioase pentru mine. Cred ca ultima perioada din viata mea mi-a aratat destule rele ca sa mai am curajul sa ma dau singura cu capul de ele. In plus, sper ca in cel mai scurt timp sa devin mama pentru a doua oara asa ca oricum ar fi insemnat renuntatul la fumat asa cum s-a intamplat si in cazul lui Denis. Tocmai pentru ca nu imi va fi usor, va rog sa ma intelegeti daca intr-o zi sunt nervoasa ori raspund intr-un fel mai putin dragut caci pana la urma cel care v-a trage cele mai multe va fi cel care spunea ca sunt obsedata de tigari. Eram, dar toate au inceput si un sfarsit!

  • NU MA DERANJEAZA DACA NU CREDETI CA SUNT SANSE SA MA LAS DEFINTIV, IMPORTANT ESTE CA EU AM INTELES SI AM ALES CE AM DE FACUT CU VIATA MEA. Ca va fi greu sau pur si simplu voi uita imediat ca am fost fumatoare, nu conteaza. Am trecut prin foarte multe lucruri grele in viata asta, ar fi chiar culmea sa ma faca niste tigari dupa ce le mai si platesc pe banii mei.
  • PS: astept cu interes parerile celor ce au reusit deja de mult timp sa se lase. Va imbratisez!
Nu mai fumez!!!

34 de gânduri despre „Nu mai fumez!!!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: