ImagineEu iti aduc micul dejun la pat,tie nu ti-e foame.

Eu iti fac surprize,tie nu iti plac.

Eu iti fac patul,tie nu iti este somn.

Eu  iti spal hainele tie iti par murdare.

Eu iti trimit mesaje de dragoste,tu nu le vezi.

Eu merg cu tine oriunde in lume,tu nu ma simti.

Eu te caut ,tu  nu esti nicaieri.

Eu am venit de multe ori la usa ta,tu nu stii unde locuiesc.

Eu te recunosc dupa miros,tu nu ma vezi cu ochii deschisi.

Eu te visez in fiecare noapte,tu nu imi cunosti chipul.

Eu te sarut in fiecare seara,tu nu esti langa mine.

Eu iti fac curat in casa,tu gasesti totul cum ai lasat.

Eu te hranesc cu iubire,tu esti flamand.

Eu iti spun ,,te iubesc ”tu nu auzi.

Eu cred ca esti barbatul vietii mele,tu iti cauti jumatatea.

EU visez sa devii realitate,TU nu existi!!

Te vreau,dar nu existi!

22 de gânduri despre „Te vreau,dar nu existi!

          • 23 februarie 2014 la 18:57
            Legătură permanentă

            CORECT!De asta azi am creat eu acest articol,cred ca toti avem asa jumatatea perfecta undeva intr-un colt al mintii…eu nu am recunoscut asta pana azi,cand plecand de la poveste adevarata unde eu faceam totul,el nimic …am lasat balta subiectul ca era prea tragic:)si am facut haz de necaz….

          • 23 februarie 2014 la 18:58
            Legătură permanentă

            Ştiu şi eu cum sunt astfel de poveşti 🙁 personal, cred că ar trebui să fim puţin mai scorpii 😈

          • 23 februarie 2014 la 19:06
            Legătură permanentă

            Sunt de acord cu tine,chiar mai am pregatit un articol pe care nu am reusit azi sa-l scriu aici,caci eu fiind incepatoare…sunt tot cu jurnalul ca in adolescenta.Nu stiu daca scorpii ar trebui sa fim,dar nici asa indulgente.Sa inchizi usile la momentul potrivit cred ca este perfect,doar ca ,,,la naiba cu iubirea!!

          • 23 februarie 2014 la 19:45
            Legătură permanentă

            Stai liniştită e mai bine să îţi așterni întâi gândurile şi apoi să postezi (şi eu fac asta: le scriu fie într-un caiet, fie într-un document word). cel mai bine e să fii o combinaţie nici prea bună, nici prea rea 😉

          • 23 februarie 2014 la 19:53
            Legătură permanentă

            Eh,,,,eu am renuntat de multe ori.Cele din adolescenta au ars demult…acum regret.Am vrut sa ard toata amintirile urate si am ars defapt cate o particica din fiecare poveste de dragoste,dar au ramas in suflet!

          • 23 februarie 2014 la 20:02
            Legătură permanentă

            Din suflet nu le poate şterge nimeni… şi jurnalul meu din adolescenţă a avut aceeaşi soartă tragică 🙁

          • 23 februarie 2014 la 20:06
            Legătură permanentă

            Hei ,de ce esti trista?nu te cunosc ….doar ca ,,(zici ca sunt mama omida)te simt foarte trista,aproape in toate postarile .Iarta-ma daca ma insel,chiar as vrea sa ma insel si sa spui ca defapt ,,nu ghicesc” bine:))

          • 23 februarie 2014 la 20:17
            Legătură permanentă

            Eh, uneori sunt şi tristă… dar nu mereu, referitor la scris, nu ştiu, poate aşa e stilul meu 😆 mai scriu şi chestii vesele, dar nu le-ai prins tu (voi încerca să scriu mai multe aşa pe viitor).

          • 23 februarie 2014 la 20:21
            Legătură permanentă

            Nu ,nu…ma refer la comentariile de pe blogul meu ,ca te simt trista . Cred ca ti-am mai zis ca postarile tale imi plac foarte mult!!Abia astept sa scrii din alea vesele,intre timp mai am multteee de citit la tine pe blog,asa ca am cu ce sa ma intretin pana iti vin idei:))

          • 23 februarie 2014 la 20:23
            Legătură permanentă

            A, am eu o perioadă aşa mai melancolică de la o vreme… au murit nişte persoane dragi mie (nu îmi erau rude, dar îmi erau dragi) şi mama s-a operat de curând, am avut o perioadă aşa mai tristă, dar îmi voi reveni! 🙂 Şi eu aştept mai multe postări de-ale tale, chiar îmi plac 🙂

          • 23 februarie 2014 la 20:27
            Legătură permanentă

            Serios?Hai da-mi curaj ca si asa eram tentata sa renunt la gandul ca nu are lumea nevoie de ,,povestile mele”mai ales ca nici nu am eu vreun fel aparte de a scrie.:)ete ,nici emoticoane nu stiu sa pun…chiar sunt bleaga!! Acum ,revenind la lucruri serioase imi pare sincer rau pentru pierderea celor dragi,stiu cum este ….nu scrie niciunde ca trebuie sa ne fie rude ca sa iubim oamenii.Sanatate multa mamei tale!!!!

          • 23 februarie 2014 la 20:31
            Legătură permanentă

            Scrii chiar frumos! E greu să începi un blog, dar cu timpul se dezvoltă. Emoticoanele cele mai uzuale de pe wordpress le găseşti aici http://en.support.wordpress.com/smilies/ iar unele animate găseşti aici
            http://www.pic4ever.com/ (selectezi al doilea cod, cel din coloana HTML, dai copi şi apoi paste în postare, dar ai grijă când scrii să selectezi din dreapta căsuţei în care scrii modul text). 🙂

          • 23 februarie 2014 la 20:40
            Legătură permanentă

            Multumesc frumos,atat pentru ajutor cat si pentru aprecieri.Sunt constienta ca este greu sa dezvolti un blog,nimic nu este usor pe lumea asta,insa este frumos!viata este frumoasa!!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: